Fetița și cei Trei Ursuleți — poveste animată în română

Povestea pe scurt

În căsuța lor din pădure, trei ursuleți — Tata Urs, Mama Ursoaică și Ursulețul cel mic — și-au pus terciul la răcit și au plecat la plimbare. Tocmai atunci trece pe acolo o fetiță curioasă, care găsește ușa deschisă…

Gustă din trei boluri („prea fierbinte… prea rece… numai bun!”), încearcă trei scăunele, se cuibărește în trei patuțuri. Dar ursuleții se întorc acasă — și ce urmează e momentul pe care copiii îl așteaptă cu sufletul la gură! 🐻🐻🐻👧

Povestea completă (de citit)

Departe, în inima pădurii, într-o căsuță cu obloane albastre, trăiau trei ursuleți. Unul era Tata Urs, mare și cu glasul gros. Unul era Mama Ursoaică, nici mare, nici mică, cu glasul blând. Iar unul era Ursulețul cel mic, cu glăscior subțire ca un clopoțel.

Într-o dimineață, Mama Ursoaică a fiert terci de ovăz cu miere și l-a turnat în trei boluri: unul mare, unul mijlociu și unul micuț.

— Frige! s-a plâns Ursulețul, sărind de pe scaun.

— Atunci hai să ne plimbăm prin pădure până se răcește, a zis Tata Urs.

Și au ieșit tustrei pe ușă, tap-tap-tap, lăsând căsuța goală.

Tocmai atunci trecea pe cărare o fetiță cu părul auriu. Culesese flori, se rătăcise puțin și, când a văzut căsuța, s-a bucurat grozav. A bătut la ușă — cioc, cioc! — dar nu i-a răspuns nimeni. Și fiindcă ușa era descuiată, fetița a împins-o și a intrat, deși știa foarte bine că nu se intră nepoftit în casa nimănui.

Pe masă aburea terciul.

A gustat din bolul cel mare: „Uf, prea fierbinte!” A gustat din bolul mijlociu: „Brrr, prea rece!” A gustat din bolul cel mic: „Mmm… numai bun!” — și l-a mâncat tot, până la ultima picătură de miere.

Apoi a văzut trei scăunele lângă sobă.

S-a așezat pe scaunul cel mare: „Prea tare!” S-a așezat pe cel mijlociu: „Prea moale!” S-a așezat pe scăunelul cel mic: „Numai bun!” Dar cum s-a legănat de două ori, trosc! — un picior s-a rupt, iar fetița s-a trezit pe covor.

— Vai de mine… a șoptit ea, roșie ca focul.

Sus, la etaj, erau trei patuțuri. Fetița obosise de atâta drum, așa că s-a întins în patul cel mare: „Prea înalt la cap!” Apoi în cel mijlociu: „Prea adânc!” Apoi în patuțul cel mic — și acela era numai bun. A închis ochii și a adormit dusă.

Nu după multă vreme, ursuleții s-au întors acasă.

— Cine a gustat din terciul meu? a mormăit Tata Urs cu glasul lui gros.

— Cine a gustat din terciul meu? a întrebat Mama Ursoaică cu glasul ei blând.

— Cine a gustat din terciul meu… și l-a mâncat pe tot? a scâncit Ursulețul cel mic, cu glasul lui subțire.

Au privit spre sobă.

— Cine s-a așezat pe scaunul meu? Cine s-a așezat pe scaunul meu? Cine s-a așezat pe scăunelul meu… și mi l-a rupt?

Și au urcat scara, scârț, scârț, până sus.

— Cine s-a culcat în patul meu? Cine s-a culcat în patul meu? Cine s-a culcat în patul meu… și e încă acolo!

Fetița a deschis ochii și a văzut deasupra ei trei boturi blănoase. A sărit ca arsă, gata s-o ia la fugă pe fereastră — dar Mama Ursoaică i-a zis încet:

— Nu-ți fie teamă. Nu-ți facem niciun rău. Spune-ne doar: de ce ai intrat fără să te poftească nimeni?

Fetiței i-au dat lacrimile.

— Mi-a fost foame și mi-a fost frică singură în pădure… Iertați-mă. Am mâncat terciul Ursulețului și i-am rupt scăunelul.

Tata Urs a oftat adânc, apoi a zâmbit pe sub mustăți:

— Terciul se mai fierbe. Scăunelul se mai drege. Dar ține minte, fetițo: casa altuia se deschide cu o vorbă bună, nu cu mâna.

Fetița a rămas până a doua zi. A ajutat la lipit scăunelul, a spălat bolurile și a învățat de la Ursuleț un cântec de pădure. Iar dimineața, ursuleții au condus-o pe cărare până acasă la mama ei.

De atunci, ori de câte ori ajungea la o ușă străină, fetița bătea frumos și aștepta răspuns. Iar când ușa se deschidea, întreba mai întâi: „Îmi dați voie?”

Sfârșit. 🐻🐻🐻👧

Varianta animată e mai sus pe această pagină.

De ce le place copiilor

• Structura magică „în trei” — copiii mici o anticipează și participă la poveste
• Ursulețul cel mic, cu bolul, scăunelul și patuțul lui, e personajul cu care se identifică instant
• Finalul e blând: o lecție despre respect, fără sperietură — în stilul calm Povești Animate