Vulpea și Barza — fabulă animată pentru copii

Povestea pe scurt

Vulpea șireată o poftește pe barză la o masă bună — dar, ca să-și bată joc de ea, îi toarnă supa într-o farfurie largă și întinsă. Barza, cu ciocul ei lung și subțire, abia atinge zeama și pleacă acasă la fel de flămândă cum venise.

Numai că barza nu se supără degeaba. Peste câteva zile o invită și ea pe vulpe și îi pune toate bucatele într-un ulcior înalt și îngust. Acum vulpea se învârte în jurul lui, adulmecă și linge marginea… dar nu ajunge la nimic! 🦊🥣

Povestea completă (de citit)

Într-o pădure verde trăia o vulpe șireată, căreia îi plăcea mai mult decât orice pe lume să râdă de alții. Vecina ei cea mai apropiată era o barză înaltă și cuviincioasă, cu picioare subțiri ca două bețe și cu un cioc lung, lung, ca un ac.

Într-o dimineață, vulpii i-a venit un gând poznaș. S-a apropiat de gard și a strigat cu glasul cel mai dulce pe care îl avea:

— Dragă barză, te poftesc mâine la mine la masă! Am gătit o supă cum n-ai mai gustat în viața ta.

— Vai, ce bucurie! a răspuns barza. Îți mulțumesc din inimă, vin negreșit.

Toată noaptea vulpea a chicotit sub plapumă. Nu-i pregătise barzei o masă — îi pregătise o farsă.

A doua zi, barza a venit gătită frumos, cu un buchețel de flori de câmp în cioc. Supa aburea pe sobă și mirosea a legume și a verdeață. Numai că vulpea nu o turnase în castroane, ci o întinsese în două farfurii late și plate, ca niște talere.

— Poftim, draga mea, mănâncă! a zis vulpea.

Și, hop, a început să lipăie zgomotos cu limba ei subțire: lip-lip-lip! Într-o clipă, farfuria ei era goală.

Barza a încercat și ea. Ciocul cel lung intra în farfuria plată ca un ac într-o baltă fără fund: clanț, clanț, clanț — și nu apuca nimic. A întors capul într-o parte, apoi în cealaltă, a adunat abia câteva picături pe vârful ciocului… și atât.

— Nu-ți place? a întrebat vulpea, prefăcându-se tare mirată. Păcat, păcat! Atunci mănânc eu și porția ta, să nu se strice.

Și a lins și a doua farfurie până a rămas lucioasă ca luna.

Barza s-a ridicat de la masă la fel de flămândă cum venise. Dar nu a țipat și nu s-a supărat. A spus doar, foarte politicos:

— Îți mulțumesc pentru supă, vulpe dragă. Acum te rog să vii tu la mine, poimâine. Vreau să-ți întorc ospățul.

Vulpea și-a lins botul de bucurie. „O masă pe degeaba!”, s-a gândit ea, și a plecat acasă fredonând.

Când a ajuns la barză, din bucătărie venea un miros atât de bun, încât vulpii i s-au umezit ochii. Barza pregătise o tocăniță pe cinste, cu carne și cu mirodenii. Dar nu o pusese în farfurii: o turnase într-un ulcior înalt și îngust, cu gâtul subțire ca un tub.

— Poftim, vulpe dragă, servește-te! a zis barza binevoitoare.

Și și-a vârât ciocul cel lung în ulcior, ușor ca într-o mănușă, luând îmbucătură după îmbucătură, fără grabă.

Vulpea s-a învârtit în jurul ulciorului. L-a adulmecat. A lins marginea. A încercat să bage botul înăuntru — dar botul ei lat nu intra nici pe jumătate. A încercat cu limba: prea scurtă. A încercat cu laba: prea groasă. A încercat chiar să răstoarne ulciorul, dar era greu și nu s-a clintit.

— Nu-ți place? a întrebat barza, prefăcându-se și ea mirată. Păcat, păcat!

Vulpea și-a lăsat urechile în jos. Nu avea ce să răspundă, pentru că știa prea bine ce se întâmplase. Era exact farsa ei, întoarsă pe dos.

— Am înțeles, a mormăit ea rușinată. Ți-am servit supa într-o farfurie din care nu puteai mânca, iar tu mi-ai servit tocănița într-un ulcior în care nu ajung. Suntem chit.

Barza a zâmbit blând și i-a spus:

— Nu m-am supărat pe tine, vulpe. Am vrut doar să simți și tu cum e. Nu-i face altuia ce nu ți-ar plăcea să ți se facă ție — păcăleala se întoarce mereu la cel care o pornește.

Vulpea a plecat acasă flămândă, dar mai înțeleaptă. Iar peste o săptămână a poftit-o din nou pe barză la masă — și de data aceasta i-a pus supa într-un ulcior înalt, potrivit exact pentru ciocul ei. Au mâncat împreună, au râs împreună și au rămas vecine bune pentru totdeauna.

Sfârșit. 🦊🐦

Varianta animată e mai sus pe această pagină.

De ce le place copiilor

• Farsa are două părți: copiii înțeleg imediat cum barza îi întoarce vulpii propria glumă
• Deschide o discuție simplă despre bunele maniere: „ție ți-ar plăcea să pățești asta?”
• Personaje puține și o acțiune clară, ușor de urmărit chiar și pentru cei mai mici