Ciobănașul și Căpcăunul — basm românesc animat

Povestea pe scurt

Ciobănașul cel simpatic își numără oițele… și una lipsește! Urmele o duc spre o peșteră întunecată și misterioasă — casa unui căpcăun fioros, de care se teme toată valea.

Dar ciobănașul nostru nu se lasă: acolo unde forța nu ajunge, istețimea face minuni. Cum îl păcălește pe uriaș și își salvează oița — vezi în povestea animată! 🐑

Povestea completă (de citit)

Sus, la munte, unde brazii stau aliniați ca niște soldați și norii trec pe lângă tine, nu pe deasupra, păștea o turmă de oi albe ca laptele. Le păzea Petrică, un ciobănaș cu obrajii rumeni și cu un fluier de lemn la brâu. Nu era nici mare, nici voinic — dar avea o minte iute ca vântul de septembrie.

În fiecare seară, înainte să apună soarele, Petrică își număra oile.

— Una, două, trei… nouăsprezece, douăzeci… și douăzeci și una?

S-a oprit. A numărat din nou, mai rar. Tot douăzeci ieșeau. Lipsea Mioara, cea mai mică oiță din turmă, aia cu urechea îndoită, care se rătăcea mereu după cea mai verde iarbă.

Petrică a strâns turma în țarc, și-a pus căciula pe cap și a pornit pe urme. Urmele mici, în formă de inimioară, urcau pe coastă, treceau pârâul… și se opreau în fața unei peșteri negre ca noaptea, de unde ieșea un miros de fum și un sforăit ca de furtună.

Ciobănașul a înghițit în sec. Toată valea știa cine locuiește acolo: căpcăunul. Un uriaș cât trei case, cu o măciucă pe umăr și cu un obicei prost — lua tot ce găsea, fără să întrebe.

Petrică ar fi putut să fugă. S-a gândit puțin, apoi a spus, mai mult pentru el:

— Dacă fug acum, mâine tot fricos rămân. Și fără Mioara.

A intrat.

Înăuntru era cald și întunecos. Pe o piatră mare dormea căpcăunul, iar în colț, legată cu o funie, tremura Mioara. Când l-a văzut pe Petrică, a behăit de bucurie:

— Beee!

Uriașul a deschis un ochi. Apoi celălalt. S-a ridicat încet, încet, până a ajuns cu capul în tavanul peșterii.

— Ho-ho! Un om micuț! a bubuit el. Ai venit după oaie? Oaia e a mea. Am găsit-o, e a mea.

— E a mea, a spus Petrică, și glasul i-a tremurat doar puțin. Dar hai să facem altfel: ne întrecem. Dacă tu ești mai puternic, îți las oaia și plec. Dacă eu sunt mai puternic, o iau și plec.

Căpcăunul a râs atât de tare, încât s-au scuturat pietrele de pe pereți.

— Tu? Cu mine? Bine! Vezi piatra asta? O strâng în pumn până iese praf!

Și a strâns. Trosc! Piatra s-a făcut fărâme.

Petrică s-a aplecat, s-a prefăcut că ia și el o piatră — dar a luat din traistă bulgărele de brânză pe care îl avea la prânz. L-a strâns în pumn, și printre degete au început să curgă picături albe.

— Vezi? a zis liniștit. Din piatra mea curge și zeamă.

Căpcăunul a rămas cu gura căscată.

— Aaa… Atunci hai la aruncat! a zis el, încruntat. Arunc bolovanul ăsta până la brazii de colo!

Buuum! Bolovanul a căzut lângă brazi.

Petrică a scos din sân un porumbel pe care îl găsise cu aripa ruptă și îl vindecase de-o săptămână.

— Eu arunc mai departe. Al meu nici nu se mai întoarce.

Și i-a dat drumul. Porumbelul s-a înălțat, a trecut de brazi, de coastă, de vale, și s-a făcut nevăzut în albastru.

Căpcăunul s-a uitat lung după el. Apoi la Petrică. Apoi iar în zare. Și, pentru prima oară în viața lui, a simțit un fior rece pe șira spinării.

— Ia-ți oaia, a bombănit. Ia-ți-o repede și du-te. Și… să nu mai vii pe-aici!

Petrică a dezlegat-o pe Mioara, a mângâiat-o pe urechea îndoită și a pornit spre ușă. În prag s-a întors:

— Dacă vrei, îți las brânză. E bună. Dar altă dată întreabă înainte să iei ceva ce nu-i al tău.

Căpcăunul n-a răspuns nimic. A luat brânza. A gustat-o. Și a rămas pe gânduri multă vreme.

Petrică a coborât în vale cu oița după el, iar când a ajuns la stână, ceilalți ciobani nu-i veneau să creadă.

— Cum, măi, l-ai învins pe uriaș? Tu?

— Nu l-am învins, a râs Petrică. L-am întrecut cu capul, nu cu brațele. Când nu ești cel mai puternic, mai poți fi cel mai isteț.

Și de-atunci, pe muntele acela, oile n-au mai dispărut niciodată.

Sfârșit. 🐑⛰️

Varianta animată e mai sus pe această pagină.

De ce le place copiilor

• Eroul e un copil ca ei, care învinge un uriaș prin minte, nu prin putere
• Peștera misterioasă dă exact doza potrivită de „frică plăcută” pentru cei mici
• Un basm românesc autentic, cu peisaje de poveste de la munte