Prințesa și Broscoiul — basm animat pentru copii

Povestea pe scurt

Prințesa cea răsfățată își scapă bila de aur în fântâna adâncă. Un broscoi îi sare în ajutor — dar cu o condiție: să-i promită prietenia ei. Prințesa promite… apoi fuge la palat și uită complet de el!

Dar broscoiul vine după ea, iar regele o obligă să-și țină promisiunea. Ce se întâmplă când prințesa îi dă, în sfârșit, o șansă broscoiului? O transformare pe care n-o va uita nimeni! 👑🐸

Povestea completă (de citit)

A fost odată un rege care avea mai multe fete, dar cea mai mică era atât de frumoasă, încât până și soarele se mira de fiecare dată când îi vedea chipul.

Aproape de palat era o pădure bătrână, iar în pădure, la umbra unui tei, se afla o fântână adâncă. Când ziua era caldă, prințesa se ducea acolo și se juca cu bila ei de aur: o arunca sus, o prindea, o arunca iar. Era jucăria ei cea mai dragă.

Într-o după-amiază, bila i-a alunecat printre degete, s-a rostogolit pe iarbă și — plici! — a căzut drept în fântână. Apa era atât de adâncă, încât nu i se mai vedea nici sclipirea. Prințesa s-a așezat pe marginea de piatră și a început să plângă.

— De ce plângi așa, prințesă? s-a auzit deodată un glas.

Fetița s-a uitat în jur și a văzut un broscoi care își scosese capul mare și verde din apă.

— Plâng după bila mea de aur. A căzut în fântână și nimeni nu poate ajunge la ea.

— Eu pot, a zis broscoiul. Dar ce-mi dai în schimb?

— Orice vrei! Rochiile mele, perlele, chiar și coronița de pe cap.

Broscoiul a clătinat din cap.

— Nu-mi trebuie nici perle, nici coroniță. Vreau doar să-mi fii prietenă: să mă lași să stau la masa ta, să mănânc din farfurioara ta și să locuiesc la palat.

— Îți promit! a strigat prințesa repede, gândindu-se în sinea ei: „Ce vorbe are broscoiul ăsta! El stă în apă și orăcăie cu ceilalți, nu poate fi prietenul nimănui.”

Broscoiul s-a scufundat — pleosc! — și, după câteva clipe, a ieșit cu bila de aur în gură. Prințesa a înșfăcat-o bucuroasă și a luat-o la fugă spre palat.

— Așteaptă-mă! Nu pot alerga ca tine! a strigat broscoiul în urma ei. Dar prințesa nici nu s-a uitat înapoi.

A doua zi, pe când familia regală lua masa, s-a auzit la ușă: pleosc, pleosc, pleosc. Și un glăscior:

— Prințesă, cea mai mică dintre fete, deschide-mi!

Fetiței i-a pierit tot cheful de mâncare. Regele a văzut-o cum pălește și a întrebat-o ce s-a întâmplat. Prințesa i-a povestit totul, cu ochii în farfurie.

Regele a lăsat lingura jos și a spus liniștit, dar apăsat:

— Fata mea, ce ai promis trebuie să te ții. Nu contează cui i-ai promis. Deschide-i ușa.

Prințesa a deschis. Broscoiul a sărit în casă, apoi pe scaun, apoi pe masă, lângă farfurioara ei. A mâncat cu ea, i-a povestit despre fântână, despre nuferi și despre nopțile cu licurici. Iar prințesa, care la început își ferea privirea, a început să râdă la glumele lui.

Trei zile a stat broscoiul la palat. În a treia seară, când prințesa i-a spus pentru prima dată din toată inima „îți mulțumesc, prietene”, s-a auzit un pocnet ca de clopoțel și lumina din sală s-a făcut aurie. În locul broscoiului stătea un prinț tânăr, cu ochi blânzi.

— O vrăjitoare rea m-a preschimbat în broscoi, a spus el, și numai un prieten adevărat mă putea dezlega. Nu unul care se sperie de cum arăt — ci unul care se ține de cuvânt.

De atunci prințesa nu a mai făcut nicio promisiune în glumă. Iar când cineva o întreba care e cel mai frumos lucru pe care l-a găsit vreodată, ea nu spunea „bila mea de aur”. Spunea: „Un prieten pe care era cât pe ce să nu-l văd, fiindcă mă uitam doar la înfățișarea lui.”

Sfârșit. 👑🐸

Varianta animată e mai sus pe această pagină.

De ce le place copiilor

• Transformarea finală e momentul de magie pură pe care cei mici îl așteaptă cu sufletul la gură
• Prințesa care învață să-și țină cuvântul e o lecție pe care copiii o înțeleg din propriile promisiuni
• Broscoiul simpatic demonstrează că prietenii adevărați nu se judecă după înfățișare