Lupul Păcălit de Vulpe — poveste animată pentru copii
▶ Desenul animat
Ce se întâmplă în desenul animat
Lupul se uită cu jind la peștii din apă și își dorește să fie pescar, dar n-are nicio undiță. Până la urmă, spre marea lui bucurie, prinde un pește mare chiar și fără undiță. Cumătra vulpe îl vede și se hotărăște să i-l ia.
Vulpea îi spune lupului că a găsit o grămadă de friptură gata făcută, pe care a ascuns-o, și că l-a căutat ca să-i dea și lui. Îl sfătuiește să nu-și strice pofta cu „amărâtul” de pește și îl duce la deal, la un butoi uriaș acoperit cu paie. Acolo îi ia peștele „ca să-l țină” și îl îndeamnă să se aplece să miroasă friptura.
Butoiul se clatină, iar lupul cade înăuntru. Friptură nu e nicăieri. Lupul o roagă pe vulpe să aibă grijă de peștele lui și să-l ajute să iasă, dar când o strigă, vulpea nu mai e. Lupul rămâne fără pește și înțelege că a fost păcălit.
Povestea de citit
Într-o zi, lupul stătea pe malul apei și se uita la peștii care se zbenguiau sub valuri.
— Pfu, ce de pești! Mamă, ce aș mânca un pește din ăsta! Să mă fac eu pescar… dar undiță n-am, n-am nimic.
Tocmai se gândea să plece la vale după o undiță, când a văzut ceva lucios lângă el.
— Dar ce-i asta? Este ce cred eu? E un pește! Am prins un pește! Am prins un pește fără undiță!
Și lupul a început să țopăie de bucurie, cu peștele cel mare în labe.
De după un tufiș, cumătra vulpe privea totul.
— Ce pește gustos are cumătrul lup, și-a zis ea. Ia să-i dau o lecție…
S-a apropiat pe nesimțite și a strigat:
— Cumetre!
— Aoleu, ce m-ai speriat, cumătră! Pe mine mă căutai?
— Pe tine, cumetre, chiar pe tine! Stai să-ți zic. Am găsit o grămadă de friptură gata făcută. Am ascuns-o și te-am căutat peste tot, ca să-ți dau și ție. Eu nu mai pot mânca și ar fi păcat să se strice.
— Friptură, cumătră? Ai zis cumva friptură?
— Da, suculentă și delicioasă! Văd că ai și tu un pește. Păi nu-ți strica pofta cu amărâtul ăsta. Îl mănânci după aceea, dacă mai ai loc. Sau, mai bine, mi-l dai mie, că eu, sincer, m-am cam săturat de friptură.
Lupului îi lăsa gura apă.
— Ce bine sună, cumătră! La ce foame îmi e… Hai să vedem întâi. Măcar să miros un pic, și după aceea văd ce fac cu peștele.
— Haide, că am pitit-o mai la deal. Ajungem imediat!
Au urcat dealul până la un butoi uriaș, acoperit cu câteva paie.
— Uite, am ajuns. Aici e, în butoiul ăsta. Am pus niște paie peste ea, să n-o găsească nimeni.
— Ce butoi uriaș, cumătră!
— Altundeva mi-a fost frică s-o pitesc. Hai, dă-mi mie peștele, să ai labele libere, și apleacă-te să miroși.
Lupul i-a dat peștele și s-a aplecat peste marginea butoiului.
— Nu știu ce să zic, cumătră. Parcă văd ceva, dar nu-mi dau seama ce.
— Apleacă-te mai bine, cumetre! Eu îți țin peștele și te țin și pe tine.
Lupul s-a aplecat, s-a tot aplecat… până când butoiul s-a clătinat și — buf! — lupul a alunecat înăuntru, cu capul înainte.
— Au, au! Se mișcă butoiul!
— Vai de mine, cumetre! a strigat vulpea de afară. Și eu, care voiam doar să-ți dau o mână de ajutor! Ai găsit friptura?
— Nu e nimic aici, cumătră! Nici urmă de friptură!
— Pesemne a găsit-o cineva înaintea noastră. Ce păcat!
— Și cum ies eu acum de aici?
— Știi vorba aia: bine că nu era pus capacul. Așteaptă tu acolo, că am eu grijă de toate.
— Bine, cumătră. Ai grijă și de peștele meu! Of, ce foame îmi e. De-abia aștept să-l mănânc. Lasă friptura, n-o mai vreau, mănânc-o tu pe toată!
Nimeni nu i-a răspuns.
— Cumătră? Mai ești acolo, cumătră? Cumătră, te rog, spune ceva!
Dar vulpea era deja departe, pe cărare, cu peștele lupului în brațe. Lupul a scos capul din butoi, s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta și a oftat:
— M-a păcălit vulpea…
Și uite așa, dragii mei, lupul a rămas și fără friptură, și fără pește. Pentru o friptură pe care n-a văzut-o niciodată, a dat peștele pe care îl ținea în labe.
Ce-i în mână nu-i minciună: nu da ce ai pentru ceva care e doar o promisiune.
Sfârșit. 🦊🐟
De ce le place copiilor
- Bucuria lupului care „a prins pește fără undiță” și căderea lui în butoi sunt momente pe care copiii le așteaptă și le râd
- Vulpea vorbește atât de dulce, încât cei mici ghicesc păcăleala înaintea lupului
- Morala se înțelege ușor și se poate spune acasă: ce-i în mână nu-i minciună
Întrebări frecvente
Despre ce este povestea Lupul Păcălit de Vulpe?
Lupul prinde un pește mare și se bucură de el. Cumătra vulpe îi spune că a ascuns o friptură gustoasă într-un butoi și îl convinge să-i lase ei peștele cât timp se uită. Lupul se apleacă, cade în butoiul gol, iar vulpea dispare cu peștele.
Ce morală are povestea?
Ce-i în mână nu-i minciună. Lupul a dat peștele pe care îl avea pentru o friptură promisă, pe care n-a văzut-o niciodată, și a rămas fără nimic. E aceeași învățătură ca în vorba din bătrâni: nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Cum îl păcălește vulpea pe lup?
Cu vorbe dulci. Îi spune că s-a săturat de friptură și că s-a gândit să-i dea și lui, apoi îl duce la un butoi uriaș acoperit cu paie. Îi ține peștele ca să aibă mâinile libere și îl îndeamnă să se aplece tot mai adânc, până când lupul alunecă înăuntru.
Povești asemănătoare
Vulpea și Țăranul cel Leneș 💡 Lenea nu aduce nimic bun — cine nu-și face treaba rămâne cu paguba 
Lupul cel Rău și Ouăle 💡 Ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun: cine umblă după ce nu e al lui rămâne cu buzele umflate 
Lupul cel Rău și Iepurașul 💡 Nu e bine să fim răi: bunătatea îl poate schimba chiar și pe cel rău 
Lupul și Purcelușul 💡 Nu e bine să pui gând rău cuiva, căci răul se întoarce la tine