Povestea Omului de Zăpadă — poveste animată de iarnă

📖 Vârsta recomandată: 2-6 ani · ▶ Durata: 10:00 · 💡 Morala: Cine are inimă bună și sare în ajutorul altora nu rămâne niciodată singur

▶ Desenul animat

Ce se întâmplă în desenul animat

Într-o iarnă cu multă zăpadă, trei copii fac un om de zăpadă. Îi aduc un morcov pentru nas și pălăria bunicului, ca să nu-i fie frig. Dar Crăciunul se apropie, copiii împodobesc bradul și cântă colinde, iar omul de zăpadă rămâne singur. Într-o noapte cu lună, plânge, iar lacrimile lui se fac bulgărași. Unul se rostogolește la vale și se face un bulgăre uriaș, chiar când omul de zăpadă vede o stea căzătoare și își dorește să nu mai fie singur. Copiii din curtea vecină găsesc bulgărele și fac din el o doamnă de zăpadă.

În noaptea de Crăciun, Moș Crăciun aterizează cu Rudolf lângă omul de zăpadă, îi dă ochi adevărați și îl face să se miște și să vorbească. Îi urează aventuri frumoase și îl invită la Polul Nord. O fetiță care l-a zărit pe Moș iese în noapte să-l prindă din urmă, dar în pădure se sperie de un lup și leșină. Omul de zăpadă alungă lupul cu bulgări și o duce în brațe acasă, la căldură.

Acolo o vede pe doamna de zăpadă, dar ea nu-i poate răspunde, iar el plânge din nou. O lacrimă o atinge pe doamna de zăpadă și ea prinde viață, pentru că magia Moșului rămăsese în lacrimile lui. Cei doi pleacă împreună la casa lui Moș Crăciun și trăiesc fericiți, cu omuleți de zăpadă jucăuși.

Povestea de citit

A fost odată o iarnă grea, cu multă zăpadă. Trei copii s-au apucat să facă un om de zăpadă. L-au rostogolit, l-au netezit, apoi s-au uitat la el.

— Parcă îi lipsește ceva, zise unul dintre ei.

— Nasul! Nu are nas!

— Poate un cartof?

— Nu prea merge un cartof. Fug acasă, că am în magazie o lădiță plină cu morcovi!

Morcovul se potrivi de minune.

— Dar cred că îi e cam frig, săracul, spuse al treilea copil. Aduc o pălărie de la bunicul!

Și așa, în fiecare zi, copiii îi aduceau câte ceva. Dar timpul trecea și Crăciunul se apropia. Copiii nu se mai jucau cu omul de zăpadă: împodobeau bradul și cântau colinde. Iar omul de zăpadă se simțea tot mai singur.

Într-o seară, cu câteva zile înainte de Crăciun, luna strălucea frumos pe cer. Omul de zăpadă era atât de trist, încât din ochii lui începură să curgă lacrimi. Lacrimile se făceau încet-încet bulgărași de zăpadă, iar unul dintre ei o luă la vale, făcându-se tot mai mare. Chiar atunci, pe cer căzu o stea mare.

— Nu vreau să mai fiu singur, își dori omul de zăpadă.

Bulgărele uriaș, rotund ca o minge, se opri în curtea unei case vecine.

— Uau, ce bulgăre mare și rotund! strigă un copil. Chem și băieții să facem un om de zăpadă! Sau poate chiar o doamnă de zăpadă!

Și așa veni seara de Crăciun. Omul de zăpadă simțea că urmează să se întâmple ceva frumos. Și avea dreptate: din depărtare se auzeau clopoței.

— Ho, ho, ho! Haide, Rudolf, ușurel!

Moș Crăciun ateriză lângă casă și coborî din sanie.

— Ia uite ce om de zăpadă frumos! Doar că n-are picioare. Lasă că-l ajutăm noi! Îi dăm ochi adevărați și un strop de magie, să se poată mișca.

Omul de zăpadă clipi uimit.

— Ce se întâmplă cu mine? Pot să mă mișc! Pot să vorbesc!

— Crăciun fericit, Omule de Zăpadă! Ăsta e cadoul meu pentru tine. Îți doresc aventuri frumoase, iar când termini, te aștept la Polul Nord. Nu vrei să te prindă primăvara pe aici!

— Mulțumesc din suflet, Moșule! Zbor plăcut!

Omul de zăpadă porni bucuros să cutreiere pădurea. Dar în seara aceea, nu doar el îl văzuse pe Moș Crăciun.

— L-am văzut pe Moș Crăciun! șopti o fetiță. Bunica doarme, dar eu ies repede să-l prind din urmă!

Trecu pe lângă doamna de zăpadă din curte.

— Doamnă de zăpadă, spune-i bunicii că mă întorc repede!

Fetița fugi în pădure.

— Moșule, unde ești? Ce frig e… Și parcă mi-e frică.

Deodată se auzi un mârâit. Din întuneric apăru un lup.

— Fii cuminte, lupule, eu doar îl caut pe Moș Crăciun! Ajutor!

Omul de zăpadă auzi strigătul.

— Cineva are nevoie de ajutor!

Alergă într-acolo și începu să arunce cu bulgări.

— Lasă-o în pace, lupule! Pe cine sperii tu? Ia de aici!

Lupul o rupse la fugă, iar fetița, de spaimă, leșinase. Omul de zăpadă o luă cu grijă în brațe și o duse acasă, la căldură.

— A fost cât pe ce, oftă el.

Atunci o zări în curte pe doamna de zăpadă.

— Bună seara, doamnă de zăpadă! Ce frumoasă sunteți!

Dar doamna de zăpadă nu-i putea răspunde. Omul de zăpadă se întristă din nou, nu voia să rămână iar singur, și începu să plângă. O lacrimă o atinse pe doamna de zăpadă, iar ea începu să se miște încet-încet.

Magia lui Moș Crăciun rămăsese în lacrimile omului de zăpadă. Iar doamna de zăpadă fusese făcută chiar din bulgărele lacrimilor lui.

Și așa au plecat amândoi la casa lui Moș Crăciun și au trăit fericiți, cu mulți omuleți de zăpadă plini de viață și jucăuși.

Cine are inimă bună și sare în ajutorul altora nu rămâne niciodată singur.

Sfârșit. ⛄

De ce le place copiilor

Continuarea: Omul de Zăpadă la Polul Nord.

Întrebări frecvente

Despre ce este Povestea Omului de Zăpadă?

Trei copii fac un om de zăpadă, dar înainte de Crăciun îl uită, iar el se simte singur. Lacrimile lui se fac bulgări, iar din unul dintre ei copiii vecinilor fac o doamnă de zăpadă. În noaptea de Crăciun, Moș Crăciun îi dă viață, el salvează o fetiță de un lup, iar o lacrimă de-a lui o trezește la viață pe doamna de zăpadă.

Ce morală are desenul?

Că bunătatea nu te lasă singur. Omul de zăpadă își dorea un prieten, iar după ce o ajută pe fetiță să ajungă acasă, își găsește perechea în doamna de zăpadă.

Cum prinde viață omul de zăpadă?

Moș Crăciun oprește cu sania lângă el în noaptea de Crăciun, îi dă ochi adevărați și îl ajută cu magia lui să se miște și să vorbească. Apoi îl invită la Polul Nord, ca să nu-l prindă primăvara. Aventura lui acolo continuă în partea a doua.

Povești asemănătoare