Lupul se transformă în Monstru (Halloween)
▶ Desenul animat
Videoclipul se încarcă de pe YouTube când apeși Play.
Ce se întâmplă în desenul animat
Într-o seară de Halloween, lupul umblă flămând prin pădure și ajunge la locul vrăjitoarei. Vrăjitoarea plecase după ierburi și lăsase sacul cu poțiuni nepăzit, fără nici măcar măturica ei. Lupul bea o poțiune dulce, i se învârte capul și îi vine o sete mare. Aleargă la râu să bea apă și, în apă, vede că s-a transformat într-un monstruleț.
Speriat, pornește s-o caute pe vrăjitoare, care între timp s-a întors și își ceartă măturica, crezând că ea a vărsat poțiunea. Când îl vede pe monstruleț, vrăjitoarea se sperie și zboară pe mătură. Apoi vulpea, care tocmai luase bomboane de la ferestrele caselor, fuge și ea și își lasă dulciurile.
Atunci lupului îi vine o idee: sperie toată pădurea. Vulpea își lasă peștii, iepurașul legumele, iar lupul strânge mâncare cum n-a avut niciodată și mănâncă pe săturate. A doua zi vraja dispare. Toată pădurea vorbește despre monstrulețul de Halloween, iar lupul tace mâlc și abia așteaptă anul următor.
Povestea de citit
Într-o seară de Halloween, lupul umbla prin pădure flămând, ca de obicei.
— Trebuie să găsesc ceva de mâncare. Tare foame îmi e! Măcar o ciupercă, un măr, orice. Ia s-o iau la vale, că sigur găsesc eu ceva.
Și a mers năzdrăvanul la vale, până a dat de locul vrăjitoarei. Vrăjitoarea plecase după ierburi și lăsase toate ingredientele și poțiunile acolo, fără nici măcar măturica ei să le păzească.
— Ia uite ce sac de bunătăți! a șoptit lupul.
S-a apropiat tiptil, s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta. Nu era nimeni. Atunci a prins curaj.
— Hai să gust ceva până nu se întoarce. Ia să beau un suc din ăsta, că tare sete îmi e. Oho, ăsta arată bine. Sănătate!
A băut cu poftă și s-a strâmbat.
— Cam dulce… Prea dulce! Parcă mi se învârte capul. Parcă văd totul mai mare. Și ce sete m-a luat! Fug repede să beau apă și mă întorc.
Și a alergat lupul până la râu, fără să-și dea seama că acum nu mai era lup, ci un mic monstruleț. S-a aplecat peste apă, a văzut în ea o arătare și a sărit înapoi.
— Ajutor! Ce sperietură! Stai… stai așa un pic… Aoleu! M-am transformat într-un monstruleț! Trebuie s-o caut pe vrăjitoare, cât mai repede!
Între timp, vrăjitoarea se întorsese și găsise poțiunea lipsă.
— Măturică, ai dărâmat poțiunea! Nici n-am apucat s-o încercăm și tu ai vărsat-o! Măturică rea ce ești!
Dar nu măturica era de vină. Atunci s-a auzit ceva printre copaci.
— Ce se aude? O fi iar vulpea aia?
— Mamă vrăjitoare! Mamă vrăjitoare! a strigat monstrulețul, ieșind din tufiș.
— Aoleu, ce arătare e asta? a țipat vrăjitoarea. Gata, pentru seara asta am terminat cu vrăjitul! Dă-i drumul, măturică!
Și a zburat pe mătură cât a putut de repede.
— Aoleu, ce mă fac eu acum? s-a văitat lupul. S-a speriat de mine. Cine să mă mai ajute?
Pe cărare venea vulpea, mulțumită de ea.
— Ce de bomboane am strâns! Am trecut tiptil pe lângă case și, hop, am luat bomboanele de la geam. O să mănânc câteva zile bune numai dulciuri!
Când l-a văzut pe monstruleț, vulpea a scăpat punga și a fugit cât a putut de repede.
— Fugi și tu, cumătră? a strigat lupul după ea. Bine că mi-ai lăsat măcar dulciurile! Dar ia stai așa… Vai, ce idee bună mi-a venit!
Și ce credeți că a făcut lupul? S-a apucat să sperie toată pădurea! Vulpea și-a lăsat peștii, pe care cine știe de unde îi luase. Iepurașul și-a lăsat legumele. Și tot așa, rând pe rând, lupul a strâns în seara aceea mâncare cum nu avusese niciodată. A mâncat pe săturate, până i s-a rotunjit burta de monstruleț.
A doua zi, vraja a dispărut, iar lupul s-a trezit din nou lup. Toată pădurea vorbea despre micul monstruleț din seara de Halloween. Lupul, însă, a tăcut mâlc. Zâmbea în barbă și aștepta deja anul următor, cu un plan nou: să se transforme din nou în monstruleț.
Așa că, dragii mei, de Halloween să nu vă speriați de toate costumele și arătările pe care le vedeți. Uneori, sub ele se ascunde doar un lup flămând sau un prieten care vrea să se joace.
Să nu vă fie frică: și monstruleții pot fi simpatici.
Sfârșit. 🎃🐺
De ce le place copiilor
- Lupul care se sperie de propria imagine din râu e un moment de râs, nu de frică
- Vrăjitoarea care își ceartă degeaba măturica și vulpea care fuge cu bomboanele sunt scene haioase de Halloween
- Finalul liniștește: vraja dispare, iar monstrulețul se dovedește doar lupul nostru caraghios
Întrebări frecvente
Despre ce este povestea?
În seara de Halloween, lupul flămând ajunge la locul vrăjitoarei, care plecase după ierburi. Bea o poțiune dulce din sacul ei și se transformă într-un monstruleț. Vrăjitoarea și vulpea fug speriate de el, iar lupul profită: sperie toată pădurea și strânge mâncare pe săturate. A doua zi, vraja dispare.
Îi sperie pe copii?
Nu. Monstrulețul e caraghios, iar cei care se sperie sunt vrăjitoarea, vulpea și animalele din pădure, nu copiii. Povestitorul încheie chiar cu îndemnul ca cei mici să nu se teamă, pentru că și monstruleții pot fi simpatici.
Cum se termină povestea?
A doua zi vraja trece, iar toată pădurea vorbește despre monstrulețul din seara de Halloween. Lupul tace mâlc și abia așteaptă anul următor, cu planul de a se transforma din nou în monstruleț.
Povești asemănătoare
Povestea Omului Dovleac (Halloween) 💡 Nu judeca pe nimeni după cum arată — prietenia se vede în inimă 
Cei Trei Purceluși din Cartea Magică (partea a 2-a) 💡 Împreună, ajutându-ne unii pe alții, trecem mai ușor peste greutăți 
Lupul cel Rău și Ouăle 💡 Ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun: cine umblă după ce nu e al lui rămâne cu buzele umflate 
Lupul Păcălit de Vulpe 💡 Ce-i în mână nu-i minciună: nu da ce ai pentru ceva care e doar o promisiune