Povestea Omului Dovleac (Halloween)
▶ Desenul animat
Videoclipul se încarcă de pe YouTube când apeși Play.
Ce se întâmplă în desenul animat
Într-o pădure de la marginea satului, un lup năzdrăvan și flămând simte miros de dovleac. Într-un luminiș cu lună plină, o vrăjitoare fierbe o poțiune de Halloween: vrea să facă un dovleac vorbitor, care să-i țină de urât. Vrăjitoarea pleacă să culeagă ciuperci care luminează, iar lupul se furișează la ceaun. Măturica pusă de pază îi trage una peste coadă, dar lupul gustă totuși din fiertura care miroase a castraveți murați cu usturoi și muștar. Chiar atunci se face cea mai puternică vrajă a serii: dovleacul prinde viață, cu picioare, iar lupul adoarme buștean lângă ceaun.
Omul Dovleac nu știe ce e cu el. Îl întreabă pe lup, când se trezește, dacă vrea să-i fie prieten, dar lupul fuge îngrozit. Pornește prin pădure și o întreabă și pe o veveriță, dar și ea fuge. Între timp, vrăjitoarea rămâne fără dovleac și din vrăjile ei se ivește un schelet care se ține după ea și îi spune «mama».
Vrăjitoarea strigă după ajutor, iar Omul Dovleac vine în fugă. Îi spune scheletului că ea nu e mama lui, dar că el poate să-i fie prieten, pentru că știe cum e ca toți să fugă de tine. Scheletul se liniștește, o lasă în pace pe vrăjitoare, iar cei doi își mai găsesc un prieten, o fantomă. De atunci, în fiecare seară de Halloween, cei trei ies să ceară bomboane, dar nu sunt răi cu copiii.
Povestea de citit
A fost odată ca niciodată, într-o pădure de la marginea satului, un lup tare năzdrăvan. În seara aceea îi era o foame de nu mai putea.
— Ciudată seară, își zise el. Mă trec fiorii… O fi de foame. Dar ce miros de dovleac!
Într-un luminiș în care luna bătea atât de tare că ziceai că e zi, o vrăjitoare fierbea ceva într-un ceaun mare.
— Poțiunea e aproape gata, spuse ea. În seara asta de Halloween am să fac cea mai puternică vrajă, iar din acest dovleac am să am un dovleac vorbitor, care să-mi țină de urât. Dar mai întâi mă duc să aduc niște ciuperci din acelea care luminează.
Și vrăjitoarea plecă la vale, acolo unde ciupercile străluceau la lumina lunii pline.
Lupul se apropie tiptil, pas cu pas.
— Poate e o ciorbiță… Mi-a lăsat gura apă!
Nu știa că vrăjitoarea lăsase un paznic: măturica ei. Cum se aplecă lupul spre ceaun, poc!, ceva îi pocni coada.
— Au! Ce m-a lovit? Cred că am luat-o razna de foame!
Mirosi ceaunul și se strâmbă.
— Pfui, miroase a castraveți murați cu usturoi și muștar! Dar aia e, mi-e atât de foame că aș mânca și pietre.
Gustă o lingură, apoi căscă lung și adormi buștean chiar acolo, lângă ceaun.
Și chiar atunci se întâmplă cea mai puternică vrajă a serii. Dovleacul începu să tremure.
— Ce se întâmplă? Văd! Miros! Pot să vorbesc! Și uite, am și picioare!
Așa a apărut Omul Dovleac. Se uită în jur și văzu lupul care dormea.
— Ce pisicuță obosită! Ia să vedem, se trezește.
Lupul deschise ochii încet.
— Bună! Vrei să fii prietenul meu?
Lupul sări în sus de spaimă și o rupse la fugă, de nici nu mai știa pe unde calcă.
— Bine, cum vrei tu, oftă Omul Dovleac. Pa!
Hotărât să-și găsească un prieten, porni spre mijlocul pădurii. Pe drum întâlni o veveriță.
— Bună! Vrei să fii prietena mea?
— Ajutor! strigă veverița și fugi și ea.
— Oare de ce fug toți de mine? se întrebă Omul Dovleac. Aia e, mai caut.
Între timp, vrăjitoarea se întoarse și găsi ceaunul fără dovleac. Se grăbi să facă o altă vrajă și, până la urmă, din ea ieși ceva neașteptat: un schelet, care se luă după ea strigând:
— Mama! Mama!
— Măi scheletule, eu nu sunt mama ta! Lasă-mă în pace! Ajutor!
Departe, Omul Dovleac se oprise să privească luna.
— Ce lună frumoasă! N-am găsit niciun prieten, dar luna asta îmi dă putere. Dar stai, ce se aude?
Alergă într-acolo și o găsi pe vrăjitoare, cu măturica în mână, fugind de schelet.
— Te rog, salvează-mă! Explică-i că nu sunt mama lui, să mă lase în pace!
Omul Dovleac se întoarse blând spre schelet.
— Ea nu este mama ta. Dar dacă te simți singur, eu pot să fiu prietenul tău.
Scheletul se opri și ascultă.
— Prieten?
— Da, prieten. Știu cum e când toți fug de tine. Dar o să ne ținem de urât unul altuia și o să ne povestim multe. Nu trebuie să ne judece nimeni după cum arătăm. Hai să ne găsim împreună o casă. Cine știe, poate mai găsim și alți prieteni ca noi.
— Prieten! Eu, prieten cu tine! se bucură scheletul.
Și așa, Omul Dovleac și-a găsit un prieten, iar scheletul nu a mai plâns după mama lui și a lăsat-o în pace pe vrăjitoare. S-au distrat toată seara și și-au mai găsit un prieten: o fantomă.
De atunci, în fiecare seară de Halloween, cei trei mai ies din când în când să ceară bomboane. Dar să știți că nu sunt răi deloc cu copiii.
Nu judeca pe nimeni după cum arată — prietenia se vede în inimă.
Sfârșit. 🎃
De ce le place copiilor
- Lupul flămând care gustă din ceaun și adoarme buștean e momentul de râs al poveștii
- Scheletul care o strigă pe vrăjitoare «mama» e amuzant, nu înfricoșător
- Omul Dovleac, de care toți fug, e personajul cu care copiii țin din prima clipă
Întrebări frecvente
Despre ce este Povestea Omului Dovleac?
În noaptea de Halloween, o vrăjitoare pregătește într-un ceaun o vrajă care să-i dea un dovleac vorbitor. Cât e plecată după ciuperci luminoase, un lup flămând gustă din ceaun și declanșează vraja: dovleacul prinde viață. Lupul și o veveriță fug de el, dar până la urmă Omul Dovleac se împrietenește cu un schelet singuratic.
Ce morală are desenul?
Că nu trebuie să judecăm pe nimeni după înfățișare. Omul Dovleac știe cum e ca toți să fugă de tine, așa că îi oferă prietenia lui scheletului de care se speria vrăjitoarea.
Este înfricoșătoare pentru copii?
Nu. Are decor de Halloween, cu vrăjitoare, pădure și un schelet, dar momentele sunt amuzante: lupul care adoarme lângă ceaun, scheletul care îi spune vrăjitoarei «mama». Personajele nu sunt rele, ci caută doar un prieten.
Povești asemănătoare
Lupul se transformă în Monstru (Halloween) 💡 Să nu vă fie frică: și monstruleții pot fi simpatici 
Cei Trei Purceluși din Cartea Magică (partea a 2-a) 💡 Împreună, ajutându-ne unii pe alții, trecem mai ușor peste greutăți 
Lupul cel Rău și Ouăle 💡 Ce iei pe furiș nu-ți aduce nimic bun: cine umblă după ce nu e al lui rămâne cu buzele umflate 
Lupul Păcălit de Vulpe 💡 Ce-i în mână nu-i minciună: nu da ce ai pentru ceva care e doar o promisiune